Autor: Teodora Mizgaciu (membru Speakers Junior)
Era odată un iepure pe nume Fricosul.
Se numea așa fiindcă era fricos. Se speria de aproape orice.
Într-o zi, la masă, Fricosul a zis:
– Mami, tati, prietena mea mi-a zis că există un cufăr al încrederii!
– Da, dragule, există un cufăr al încrederii! i-a răspuns mama.
A două zi Fricosul s-a dus la prietena sa, care se numea Fundiță, și i-a spus:
– Hai să mergem în căutarea cufărului încrederii. Pregătește-te și hai să plecăm!
Apoi a luat-o pe Fundiță la el acasă să se pregătească și el.
Mama Fricosului i-a dat voie să meargă în căutarea cufărului încrederii. Și au plecat la drum.
Pe drum ei s-au întâlnit cu un iepure, pe nume Țup. Voia să se alăture și el. Fricosul l-a primit și au devenit buni prieteni.
Ulterior s-au întâlnit cu o răchită. Ei au văzut că Răchită avea o scorbura spațioasă. Țup a zis:
– Haideți să stăm aici pentru că văd că se întunecă.
Fricosul a fost de acord, la fel și Fundiță. Între timp a început să plouă. Ei au mâncat și s-au culcat. Fricosul a visat că a făcut un angajament cu Țup care avea multe gânduri și nu făcea ce i-a cerut Fricosul. De dimineață Fricosul și-a văzut prietenii cum se spălau la râul din apropiere. El s-a dus să se spele la râu cu prietenii lui, apoi le-a spus:
– Haideți să mergem mai departe.
Ei și-au luat traista și au plecat.
Mergând au dat de o peșteră uriașă. Fricosul s-a speriat puțin, dar a făcut un pas înainte și a zis:
– E rândul nostru să intrăm în această grotă ca alpiniștii.
Cei doi prieteni au zis:
– Așa este căpitane, Fricosule.
Înaintând ei așa prin grotă au văzut că este plină de lilieci. De acolo le-a ieșit în cale un păianjen care le-a zis:
– Unde mergeți așa grăbiți, prichindeilor?
– Ne grăbim către cufărul magic.
– O, dar scumpilor până acolo sunt multe capcane!
– Care sunt acelea?, întreba Fundiță.
– De fapt… ar fi doar una, mai mare. Se numește drumul curcubeu.
– Bine, spuse Fundiță. Am o soluție. Am niște ochelari de soare la mine.
– Bine că i-ai luat. Da-mi-i un pic, te rog.
– Dar, ce faci cu ei? a intebat Țup.
– Ei, Țup. Să ști că vi-i fac protector de curcubee. Acolo este foarte periculos pentru ochii voștri.
– Bine, îți mulțumim foarte mult.
Copiii iepuraș au plecat și s-au întâlnit cu drumul curcubeu. Și-au pus ochelarii și când s-a terminat drumul curcubeu au ajuns la cufărul încrederii. Atunci Fricosul a simțit cum începe să aibă încredere.
La întoarcere Fricosul le-a povestit despre un iepure curajos care a avut niște emoții într-o excursie. Acele emoții au fost: frică, teamă, neîncrederea, furia și tristețea. Cei doi prieteni au fost interesați de poveste.
Ei au ajuns acasă și toți părinții au fost foarte bucuroși. Fricosul a întrebat-o pe mama sa:
– Mama, Țup poate să locuiască cu mine? L-am găsit în pădure.
– Da, dragă, poate, zise mama.
Și așa au trăit până la adânci bătrâneți.